Humus dupa Ottolenghi: pretios, deoarece l-am obtinut in 15 ore

humus dupa Ottolenghi
Pentru ca aveam in frigider jumatate de borcanel cu tahini ramas de cand am facut baba ganoush, m-am grabit sa gasesc o reteta de humus. Mi-a iesit in cale comentariul Ioanei (de la Dragostea din farfurie), care spunea cat de incantata e de reteta lui Ottolenghi din cartea sa “Jerusalem”. Cum mai incercasem retete de-ale lui Ottolenghi si fusesem extaziata de ele, mi-am spus: “Gata! Asta e! Aleg reteta lui si nu am cum sa dau gres!”. Zis si facut.

In urma cu o jumatate de an, am mai incercat sa fac humus si, dupa ce am pus nautul la inmuiat, din lipsa de timp l-am neglijat si s-a stricat. Am suferit, l-am aruncat. Probabil, s-a intamplat asa pentru ca atunci nu stiam de reteta lui Ottolenghi.

Ei bine, am gasit-o in bine-cunoscuta rubrica “The New Vegetarian” din The Guardian si am urmat-o pas cu pas. Dar daca vreti cartea, o gasiti pe Books-Express.ro. Cred ca e nemaipomenita!

Ora 3.00 – momentul 0
Operatiunea “primul humus din viata mea dus pana la capat” a inceput la 3.00 dimineata. Dupa ce i-am dat un biberon cu lapte lui Costache, am cotrobait prin dulap dupa punga cu naut. Ce noroc! Aveam exact 500g, cat zice Ottolenghi – deci reteta asta mi-era predestinata. Am pus nautul la inmuiat in apa rece, cu o lingura de bicarbonat de sodiu.

Ora 7.00 – am aruncat un ochi, inca neincrezatoare
Ce am vazut: isi marise volumul considerabil. Deja ma nelinistea perspectiva prepararii unei cantitati… industriale de humus.

Ora 15.00 – pasul al II-lea (transfer din castron in cratita pe foc)
Pe la pranz, l-am pus la fiert dupa ce l-am scurs si clatit, tot in apa rece, cu jumatate de lingura bicarbonat de sodiu. Am strans spuma, apoi am micsorat focul si a fiert la foc mic doua ore. Important e sa fie foarte moale, sa se poata pasa usor.

Ora 17.00 – pasul al III-lea (abia acum iti vine sa crezi ca te-ai apucat sa faci humus)
Se amesteca in mixer boabele fierte de naut (se scurg, dar se pastreaza apa de la fiert) cu 250g tahini, 50ml suc de lamaie, 6 catei de usturoi zdrobiti, sare fina de mare, 8 linguri de apa de la fiert sau cat trebuie ca sa ajunga o crema aproape lichida, dar care sa-si mentina totusi forma. Se asaza portii in farfurii individuale, se stropeste cu ulei de masline si se presara cu boia de ardei si patrunjel tocat. Este perfect! Insa am totusi o nedumerire. Am vrut sa respect exact cantitatile, desi mi s-a parut ca 500g de naut uscat e cam mult. Si am avut dreptate. Mi-a iesit un castron mare de humus si m-am gandit ca asa o gati Ottolenghi pentru restaurantele lui; caci pentru o familie ca a mea (in care o treime mananca doar lapte :)), a iesit o cantitate uriasa!

Ora 18.00 – mult-asteptata intalnire cu humusul
Am savurat humusul, odihnindu-ma in acelasi timp, multumita ca ma aflu in fata unei portii delicioase si hranitoare de humus.
La cat timp trebuie sa-i oferi humusului sa se faca, nu ma mai mir daca la restaurantele arabesti pare cam scump. Nu e! E pretul corect. Si merita. Sper sa ma satur, caci nu cred sa repet operatiunea prea curand. Mai am multe mancaruri extraordinare de incercat!

Author: Elena Ceciu, Food Psychology Coach

Share This Post On
468 ad

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

logo mananc-inteligent

Daca iti plac vestile bune si noutatile

Buna! Sunt Elena Ceciu, Coach in Psihologia Comportamentului Alimentar. 

Inscrie-te la Newsletter pentru a primi idei de retete si informatii de ultima ora din psihologie si nutritie.
Pentru inceput, vreau sa iti ofer gratuit un indrumar pentru schimbare, in format PDF. 

Unde sa iti trimit indrumarul?

 

Iti multumesc pentru inscriere!