Cum “am reusit” sa fac un burger in doua zile

burger vegetarian

Deschid o revista culinara – nu spun care – si dau de un material numai de burgeri: de la clasicul cheeseburger la burger cu curcan, cu chorizo sau chiar cu tapenade. Ai de unde alege! – imi zic. Deschid alta revista, acelasi material, alti burgeri. Pe una nici nu mai trebuie sa o deschid, burgerul ma intampina irezistibil chiar de pe coperta!
Asa ca imi zic: trebuie sa fiu si eu in pas cu lumea, sa fiu la moda, nu pot sa las lucrurile sa treaca asa, pe langa mine. Ceva totusi ma impiedica sa fiu in trend: nu pot manca preparate la gratar. Nu pentru ca imi fac rau, ci pentru ca mi-ar putea face rau daca nu sunt bine facute (daca nu au temperatura care trebuie peste tot si raman zone cu bacterii; si cine sta sa foloseasca un termometru pentru carne?). Gasesc solutia salvatoare, impac si capra, si varza. Ma rog, mai mult varza. Asta pentru ca mi se arata o reteta de burger vegetarian. Incepe distractia!
Caut ingrediente vreo doua zile (cand am porniri de-astea cu retete pe care vreau sa le urmez cu strictete, ceva se opune reusitei mele, comploteaza: nu gasesc, niciodata, TOATE ingredientele in acelasi supermarket; si asta nu intr-un colt uitat de la tara, unde lumea nu a auzit de avocado, pastai de vanilie sau ghimbir; ci chiar in mijlocul Capitalei).

Nu renunt, doar vreau sa-mi respect… blazonul. Burger vegetarian am zis, burger vegetarian ramane!
In loc de naut la conserva (nu ca e mai bun, dar te ajuta sa termini treaba mai repede), gasesc intr-un final naut uscat. Habar n-am cum se face. E prima oara cand fac cunostinta cu el. Am rabdare sa-l las la inmuiat, apoi la fiert. Se face deja a doua zi…
Trebuie si bulgur? Pai vanzatoarele fie privesc in gol cand le intreb, fie isi arunca o privire inteligenta din care inteleg ca stiu ce caut, dar imi taie aripile imediat: “A, da… n-avem!”.
Bine, rau, folosesc cuscus in loc de bulgur – alta bataie de cap: fac intai supa (noroc ca am avut un cub vegetal bio, fara prostii prin el; perfect pentru gospodine lenese care nu au timp sa faca supa direct din legume, dar atente sa nu manance prostii). Am mai trecut un hop. E ca o cursa cu obstacole. Dar la sfarsitul ei ma va astepta un apetisant burger vegetarian. Si asta ma mentine motivata. In plus, nu ma pot opri la mijlocul drumului.
Ah! Am uitat de maioneza. Alta bataie de cap. Mai ales ca nu vreau sa o fac din ou crud (ma bantuie aceeasi frica de bacterii; paranoia culinara, nu altceva). Asa ca trebuie sa ma adaptez din nou: fierb un ou moale si unul tare; pun mult mustar si multa zeama de lamaie. Merge! “Alerg” in continuare. Cursa cu obstacole continua.
Cica ar trebui sa pun toate ingredientele in mixer. Pai, cat de mare ar trebui sa fie mixerul asta? Sau cat de mare sa fie dulapul in care sa tin mixerul asta? Imposibil de dat un raspuns multumitor, din cauza spatiului bucatariei mele. Asa ca macin ingredientele pe rand si le amestec apoi pe toate manual.

Pe lista sunt: 350g naut fiert, 4 cepe verzi tocate, cateva linguri de cuscus preparat, 3-4 linguri de pesmet, ½ lingurita chimion macinat, 2 oua, 1 lingura de mustar, 3 linguri de maioneza, sare si piper. Se amesteca totul bine si se formeaza cu mana chiftele, care, apoi, se ung cu ulei de masline si se tin cate 5-6 minute pe gratar, pe fiecare parte.

burger

Urmeaza cel mai placut episod: montatul burgerilor. Asta pentru ca esti atat de aproape de momentul mesei. Tai painicile in doua (nu-s mandra de ele; le-am luat din Kaufland, nici nu vreau sa-mi amintesc eticheta lor… le-am taiat pe jumatate si le-am tinut cateva minute pe partile exterioare intr-o tigaie fara ulei). Asezi pe partea de jos o frunza verde de salata, apoi pui chifteaua, care te-a scos din sarite pana ai facut-o – deja e burger slow-food –, ketchup (tocmai am gasit unul bio la Heinz), o felie de rosie si ii pui capacul de paine. Te asezi frumos la masa si iti zici: alta treaba n-am avut? Burger vegetarian mi-a trebuit? Si incepi sa mananci tacticos, incercand sa te bucuri de fiecare bucatica, pentru a uita si de drumurile la supermarket, si de ingredientele pe care nu le-ai avut, si de zecile de ore care au trecut de cand ai luat hotararea sa-l faci si pana ai ajuns sa musti din el. Incerci, in final, sa te concentrezi pe gust si sa-l lasi sa-ti inunde simturile. Meriti asta, dupa doua zile de asteptare!


Share/Bookmark


Author: Elena Ceciu, Food Psychology Coach

Share This Post On
468 ad

2 comentarii

  1. Si a fost bun? 🙂

  2. @ioana_m: Pentru un burger vegetarian, da. Pentru carnivorul din mine, nu atat de suculent 🙂

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

logo mananc-inteligent

Daca iti plac vestile bune si noutatile

Buna! Sunt Elena Ceciu, Coach in Psihologia Comportamentului Alimentar. 

Inscrie-te la Newsletter pentru a primi idei de retete si informatii de ultima ora din psihologie si nutritie.
Pentru inceput, vreau sa iti ofer gratuit un indrumar pentru schimbare, in format PDF. 

Unde sa iti trimit indrumarul?

 

Iti multumesc pentru inscriere!