Profiterolul, o amintire dulce din comunism

In urma cu peste 20 de ani, intram intr-o cofetarie – poate asa, din plictiseala, nu cu mari sperante sa gasesc ceva. Si nu o sa va vina sa credeti cu ce am plecat acasa! Cu un pro-fi-te-rol! Va spun eu acum ca era profiterol, ca atunci eram tare nedumerita de ce mi se intampla. Noroc ca eram cu mama, care, fara prea multe explicatii, mi l-a luat la pachet si mi-a povestit despre el acasa.

Profiterolul, o amintire dulce din comunism

Asa ca am ajuns acasa si am inceput sa disec prajitura aceea uriasa si necunoscuta, strat cu strat. Era nemaipomenita.

Se intindea pe un platou destul de mare (cel putin asta e imaginea pe care o am eu in minte; poate eu eram mica atunci si mi se parea mult mai mare decat era), avea la baza patru gogosele pufoase, ca de choux a la creme, si se continua cu straturi si de inghetata, si de ciocolata, si de vanilie, apoi de frisca, iar deasupra, ca un vulcan, se prelingea un topping absolut irezistibil de ciocolata.

Toata constructia asta mi s-a parut nemaipomenita, intr-un moment istoric in care nu prea aveam ce sa cumpar de la cofetarie (nu ca as fi fost foarte selectiva sau ca as fi stat sa citesc etichetele cu ingredientele prajiturilor!).

Ei bine, m-a urmarit mult timp imaginea acelei prajituri fantastice, am tot facut pe detectivul ca poate-poate isi mai face aparitia in cofetaria mea, dar, nimic! Nu ne-am mai intalnit fata in fata niciodata.

Asa ca, din cand in cand, ma bate un gand ca as putea regasi profiterolul din copilarie. Duminica asta, am avut o tentativa de a ma apropia destul de mult de el, la Chocolat.

A fost interesant, mi-a placut, nu atat de mult ca acela din copilarie, dar, de!, amintirile pot fi atat de mult distorsionate si incarcate de noi semnificatii. Insa stiu sigur ca profiterolul de acum nu mi-a placut atat de mult ca moussul de ciocolata de la acelasi Chocolat care, se pare, a ajuns in topul preferintelor mele.

Numai moelleux au chocolat il mai poate detrona. Poate doar eu m-am schimbat, poate e de vina doar ciocolata care imi place atat de mult – cea de calitate, bineinteles. Raman insa in minte cu imaginea platoului cu profiterol si sper sa se intample o minune si sa il regasesc.

Tocmai ma pregateam sa inchei aceasta postare, cand al meu sot ma ia la rost: dar de indiene cu frisca adevarata nu-i asa ca nu auzisei? Sau de clujane, ba chiar de… isler, prin Ardeal?

Voi ce prajituri ati apreciat in copilarie?

Author: Elena Ceciu, Food Psychology Coach

Share This Post On
468 ad

2 comentarii

  1. Cofetariile s-au cam schimbat de cand eram eu copil. Parca era mai mult spatiu de savurat o prajitura si mai putina lume lua dulciuri la pachet pentru acasa, ca acum. Imi placeau la nebunie eclerele si amandinele, profiterol nu tin minte sa fi mancat… Mai noi, m-am cam indragostit de cheesecake 😀

  2. Ah, da! In prezent, si eu am descoperit cheesecake-ul. E nemaipomenit! Imi place acela facut de mine :). S-a intamplat sa mananc o data la restaurant si mi s-a facut rau. Cred ca era vechi…

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

logo mananc-inteligent

Daca iti plac vestile bune si noutatile

Buna! Sunt Elena Ceciu, Coach in Psihologia Comportamentului Alimentar. 

Inscrie-te la Newsletter pentru a primi idei de retete si informatii de ultima ora din psihologie si nutritie.
Pentru inceput, vreau sa iti ofer gratuit un indrumar pentru schimbare, in format PDF. 

Unde sa iti trimit indrumarul?

 

Iti multumesc pentru inscriere!