Transfagarasanul, minunatul drum al alimentelor fara E-uri

Ieri dimineata, cu bagajele gata facute, dar putin nesigura de destinatie am ajuns la concluzia, impreuna cu sotul meu, ca Transfagarasanul este unul dintre cele 1.000 de locuri pe care ar trebui sa le vezi neaparat intr-o viata, macar intr-o viata de roman. Si am pornit, asadar, intr-o mica excursie prin Fagaras, macar pentru a scapa pentru cateva zile de canicula din Bucuresti.

Nu departe de Curtea de Arges, am ajuns la prima citadela care merita mentionata: barajul Vidraru.

Transfagarasanul barajul vidraru

 

Am urcat cat am putut de sus

Transfagarasanul, minunatul drum al alimentelor fara E-uri - in urcare

 

si am ajuns pana la urma, intre doua ploi torentiale si un iesit de soare numai bun sa faci plaja, langa omul de fier. M-am tot gandit eu ca ar trebui sa aiba un nume, la cat de maret si de cunoscut e – probabil Vidraru s-o numi. Dar la un moment dat, am aflat “misterul” de la o fetita care tocmai ajunsese si ea la picioarele uriasului: “Uite-l pe Transformers!”. Nu dupa mult timp, am auzit pe altcineva: “Ce mare e Hercule, cu paratrasnetul in mana!” – e gresit, mi-am spus. Pe Hercule l-am cunoscut deja in… Herculane si avea in mana o bata.

Transfagarasanul, minunatul drum al alimentelor fara E-uri - vidraru

 

Am plecat mai departe, cu ochii dupa locuri de innoptat. Am dat de cabana Capra, unde peisajul era foarte frumos. Cabana insa nu m-a atras deloc. Chiar daca este aratoasa, cand faci primii pasi inauntru te intampina un miros de toaleta…

transfagarasanul

 

In tot acest drum m-am simtit ca baba Dochia, dar in varianta moderna. Am tot pus pe mine ba niste sosete, ba un pulover, ba alti pantofi. Cu cat ma departam de Bucuresti, cu atat simteam cum imi patrunde frigul in oase. Iar vremea a fost atat de schimbatoare, incat nu stiai la ce sa te astepti in urmatoarele minute. Cel mai frumos a fost cand am vrut sa ne asezam pentru picnic: dupa ce am taiat niste rosii aduse tocmai din gradina noastra de la Bucuresti (rosii cu gust, nu gluma!) si ma pregateam sa asez pe farfurii si celelalte bunatati, a inceput cate-un strop sa cada. A fost ca o averizare. S-a dus pe apa Sambetei tot picnicul meu.

Asa ca am mancat in masina si am pornit mai departe. Sus la Balea erau multi comercianti cu branzeturi de toate felurile – de la cascaval la branza de capra imbracata de sezon in scoarta de brad, siropuri de fructe de padure si carnuri de-mi ploua in gura, avand in vedere ca nu cumpar mezeluri de la supermarket.

 

Chiar daca uneori ma apuca pofta, imi trece repede – e suficient sa arunc o privire pe eticheta.
Transfagarasanul merita intr-adevar vazut. Chiar daca gropile te pot descuraja, sunt atat de multe lucuri minunate, incat, la un moment dat, vei trece cu vederea drumul prost.

transfagarasanul

Soseaua serpuieste printre masivii muntosi, ici si colo te intalnesti ba cu o herghelie de cai, ba cu o turma de oi catarata pe vreun versant imbracat in pasune, ba cu magarusi calmi si tare dragalasi care pasc linistiti pe marginea drumului.

Transfagarasanul, minunatul drum al alimentelor fara E-uri

Priveam cu incantare la turmele de mioare de pe versanti si ma gandeam si ma gandeam ca branza care se face in aceste locuri isi merita toti banii – oile mananca linistite, intr-un decor de vis, iarba hranitoare, iar laptele pe care il dau poarta, pe langa nutrientii cunoscuti, povestea unor locuri ca de basm.

Transfagarasanul, minunatul drum al alimentelor fara E-uri - cascada

 

Nu lipsesc cascadele care dau si mai mult farmec peisajului, nici panoramele care iti taie rasuflarea.

 

Dupa opt ore de mers, cu multe opriri bineinteles, am ales sa ramanem in satul lui Badea Cirtan – Cirtisoara. De la Bucuresti parcursesem doar 290 de kilometri, dar aveam senzatia ca in tot acest timp ajungeam lejer la Timisoara, pana unde ar fi fost 600 de kilometri.

Transfagarasanul, minunatul drum al alimentelor fara E-uri - vaci

 

Acum, dupa ce am gasit cu chiu, cu vai o camera care sa ne placa – locurile cele mai frumoase erau ocupate – am scos capul pe fereastra la camera de la drum si am dat nas in nas cu… doamnele-vaci care se intorceau, leganat, acasa – parca hotarate, dar calme, de-ti dadeau senzatia ca stiu perfect ce au de facut. De curiozitate, am urmarit ce se intampla cu una dintre ele: s-a oprit in fata portii, a scos un “muuuu”prelung, a dat de doua ori din coada ca sa alunge vreo musca sacaitoare, s-a uitat inainte, inapoi, iar spre poarta (nu o gresise!), a incercat iar un “muuu” si, intr-un final, l-a rabdat inima pe stapan, care si-a adus aminte ca nu are toate dobitoacele in ograda si i-a deschis poarta bovinei.

Transfagarasanul, minunatul drum al alimentelor fara E-uri caine pe acoperis

 

Chiar daca viata la tara imi este straina, cred ca este o curiozitate pentru toti un caine care merge pe acoperis (o fi auzit de filmul “Pisica pe acoperisul fierbinte” si l-a apucat invidia)… O alta curiozitate am trait-o cand acelasi caine a refuzat politicos o bucata de carne.
Periplul meu continua prin Sibiu.

Author: Elena Ceciu, Food Psychology Coach

Share This Post On
468 ad

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

logo mananc-inteligent

Daca iti plac vestile bune si noutatile

Buna! Sunt Elena Ceciu, Coach in Psihologia Comportamentului Alimentar. 

Inscrie-te la Newsletter pentru a primi idei de retete si informatii de ultima ora din psihologie si nutritie.
Pentru inceput, vreau sa iti ofer gratuit un indrumar pentru schimbare, in format PDF. 

Unde sa iti trimit indrumarul?

 

Iti multumesc pentru inscriere!