Suna ciudat, nu? Dar chiar am avut o revelatie dupa ce am mancat niste cartofi prajiti intr-un restaurant pe care il descoperisem pe net ca fiind deosebit fata de celelalte din Sozopol.
Povestea a inceput cu hotararea de a cobori cu 35 km mai la sud de Burgas, pentru a ajunge la biserica unde se afla moastele Sfantului Ioan Botezatorul, descoperite anul trecut la Sozopol.
Oraselul m-a cucerit din prima clipa. Seamana mult cu Nessebarul – aceleasi peisaje parca rupte dintr-o poveste cu cavaleri si printese. Constructiile din partea veche a orasului ma fac sa ma visez cu 500 de ani in urma, plimbandu-ma pe stradute inguste si intortocheate si asteptand sa ma intalnesc cu un cavaler medieval in armura, cocotat pe cal.
De intalnit, nu m-am intalnit decat cu valuri de turisti, care vorbeau ba in germana, ba in rusa, ba in bulgara.
Plimbandu-ma pe stradute, am ajuns foarte usor la Biserica Sf. Gheorghe, unde se afla moastele Sf. Ioan. Aici erau cativa turisti care se treceau in liniste de la o icoana la alta. Evlavie, dar si multa tihna, asta simteai. M-am inteles perfect cu doamnele din biserica, dar doar prin semne. Apoi am pornit mai departe la plimbare si mai tarziu am hotarat sa cautam si restaurantul mult-laudat.
Nu stiu daca am ajuns unde trebuie; se chema Paradise, ca pe internet, dar nu mai avea vedere la mare – s-or fi construit alte vile intre timp, de cand au fost scrise review-urile. Ideea e ca nu am fost foarte incantata de local, asta pentru ca ospatarul, desi vorbea ceva engleza, nu cunoastea meniul. Se tot ducea sa intrebe bucatarul, iar eu, de jena lui, m-am oprit cu intrebarile si am cerut ce am nimerit: niste midii prajite cu… cartofi prajiti. Mi-am spus ca nu se intampla nimic daca, o data la cateva luni, mananc cartofi prajiti, mai ales ca nu fac asa ceva acasa. Si mi-am mai spus ca e totul OK, ca nu am de ce sa imi fac mustrari de constiinta, si mi-am propus sa savurez bucatica cu bucatica. Si s-a produs revelatia: cartofii prajiti nu au deloc un gust bun. Cel putin, nu aceia! Si am fost tare fericita ca nu mi-au placut! Nu pot spune ca au fost prost facuti, pentru ca midiile prajite au fost senzationale.
Sotul meu a vrut sa manance peste pane si a ajuns pana la urma sa ceara niste batonase de peste (tot in urma monologului in fata ospatarului), care nu erau extraordinare. Norocul lui a fost ca portia de midii ceruta de mine a fost uriasa si ne-au pus-o de la inceput pe doua farfurii.
La desert am mancat o banala clatita cu nuci si miere, pentru ca este unul dintre deserturile mele preferate, dar am gustat si o banana prajita, cu glazura de ciocolata. Interesanta.
Data viitoare cand mai ajung pe acolo, cred ca trebuie sa vorbesc direct cu bucatarul, fiindca sunt sigura ca stie multe lucruri interesante (sau poate am noroc si il gasesc pe ospatar deja instruit :)).
28/06/2011
Si eu mi-am propus mai demult s-o raresc cu cartofii prajiti si dupa vreo cateva saptamani mi-am dat seama ca nici nu mai imi e pofta 🙂
28/06/2011
Daca suntem foarte atenti la semnalele venite de la corpul nostru, e posibil sa descoperim ca nu ne e pofta de alimentele care ne-ar face rau… Asta pentru ca exista „o inteligenta” a organismului.