La pomul laudat…

Meze Taverna

…s-ar putea sa ai si niste surprize placute.

In ultima saptamana, in sfarsit s-a intamplat ceva palpitant in viata mea. Ceva care a intrerupt sirul de ore care se succed aproape la fel, previzibil, monoton. Am iesit in oras impreuna cu sotul meu. Probabil gandesti ca trebuie sa am o viata destul de terna, daca iesitul in oras cu partenerul este un mare eveniment. Pai, este. Conditia este sa ai un bebe de doua luni si-un pic.

De fapt, primul mare eveniment care a intrerupt si socat ordinea lucrurilor a fost darul pe care l-am primit de la Adina: patru ore de babysitting. Patru ore!

Cand am aflat, am inceput sa-mi fac planuri. Mai ales ca, la randul meu, trebuia si eu sa fac un dar, de ziua sotului meu. Cautari pe internet, cerut pareri, facut brainstorming cu prietenele. Asa am ales Meze Taverna – pentru ca e grecesc, nou si are fructe de mare (la carne am renuntat de cateva luni). In plus, a tot vuit blogosfera culinara cu el.
Detalii de ambient: daca iti place Grecia, iti va placea si aici – culorile, aranjamentele, muzica… mai multe nu spun. Trebuie mers, vazut, simtit.

Ca sa nu mai pierdem timpul, sa trecem la ce e mai important: meniul. Am ales la aperitiv niste icre de cod. Ei bine, au fost primele si chiar piesa de rezistenta a serii. Daca m-as fi oprit la salata asta de icre nemaipomenita, mancata pe paine la gratar stropita cu ulei de masline si presarata cu condimente, as fi avut o seara perfecta. Fara niciun cusur. Dar avida de experiente cat mai diferite, am testat si o crema de feta cu ulei de masline si ardei iute (interesant, dar nu ceva iesit din comun). Apoi am ales niste midii cu un sos de mustar (denumirea e mai lunga si contine mai multe ingrediente). Aici a fost marele soc: in primul rand, midiile pareau sa inoate intr-o ciorba, si nu doar sa fie stropite cu sos. Si erau foarte sarate. Abia am mancat asa, nu de foame, nici de jena, ci din respect pentru midiile alea care dintr-o conjunctura nefericita ajunsesera la mine in farfurie. Mai erau si bucatele de feta, care erau si ele sarate.
Am gustat insa din farfuria sotului si am descoperit o caracatita la gratar perfect facuta, cu o carne macra si usoara, cum nu mi-as fi imaginat ca exista.

placinta de portocale

La sfarsit, mai mult din dorinta de a preveni ca o mancare atat de sarata sa ajunga si in farfuriile altora, am spus cum sta treaba cu ea. Si am descoperit ca oamenii , ca nu cauta scuze si ca fac gesturi frumoase in schimb: am primit din partea casei o placinta de portocale. Nu e ca placinta noastra. Mi s-a parut ca face parte din grupa deserturilor foarte dulci, cum ar fi baclavalele si sarailiile. Interesanta si aromata totusi.

Mai am multe de experimentat la Meze Taverna si ma voi intoarce, chit ca o sa ma trezesc cu vreo surpriza prea aromata, prea condimentata sau prea dulce. Imi asum riscul. Putina adrenalina nu strica.

Author: Elena Ceciu, Food Psychology Coach

Share This Post On
468 ad

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

logo mananc-inteligent

Daca iti plac vestile bune si noutatile

Buna! Sunt Elena Ceciu, Coach in Psihologia Comportamentului Alimentar. 

Inscrie-te la Newsletter pentru a primi idei de retete si informatii de ultima ora din psihologie si nutritie.
Pentru inceput, vreau sa iti ofer gratuit un indrumar pentru schimbare, in format PDF. 

Unde sa iti trimit indrumarul?

 

Iti multumesc pentru inscriere!