Ce sa faci daca ajungi in Alexandria

Cica sa nu te duci in Alexandria decat in interes de serviciu sau cu alte obligatii, nu ca turist, asta citeam eu in masina, pe forumuri, cand am pornit la drum, intr-o dupa-amiaza de duminica aproape caniculara, din dorinta de a descoperi locuri noi, nu prea departe de Bucuresti.

Si mai scria acolo ca nu gasesti mancare buna in Alexandria, ca e plin de saormerii, dar proaste, ca alexandrenii dau si ei cate o fuga pe la Saorma Dristor din Bucuresti sau pe la cinema, tot in Capitala, ca ei in oras nu au unde sa vada-un film. Si ca isi fac nuntile si botezurile prin orasele din apropiere, ca nu prea au locuri potrivite prin urbea lor.

Deloc incurajator pentru un turist de weekend, ca mine. Dar nu m-am lasat pagubasa si nu m-am intors din drum. Si a fost bine.

Pai am gasit, tot pe net, ca ar exista o padure-parc, unde te poti plimba pe malul raului, ca exista locuri de joaca pentru copii tot acolo si o minigradina zoologica.

Bun, ajungem in Alexandria, dupa un drum nesperat de frumos, presarat cu lacuri, campuri aurii cu capite de fan aranjate frumos, de parca o mana uriasa, venita din cer, le-ar fi pus acolo ca intr-un puzzle, floarea-soarelui cat cuprinde, dealuri si palcuri de padure.

Si intrebam de padurea asta. Umeri ridicati. Si cum se cheama padurea: parca Viilor sau Vedea, spunem noi. Hm, sa fie asa ceva?- se intrebau oamenii. Iar eu, in sinea mea: ori sunt atat de multe locuri de agrement in Alexandria, astfel ca oamenii nu le stiu pe toate, ori ei nu fac mai mult de trei pasi din fata portii.

Pana la urma, dupa o scurta oprire, obligatorie si obisnuita, adica la un loc de joaca, am dat de o benzinarie si am aflat LOCUL.

Primii pasi ne-au dus la inca un loc de joaca. Apoi, am luat de la fata locului mai multe informatii si am aflat si de un restaurant traditional, tot pe acolo.

Ne-am plimbat prin parcul-padure, am ajuns pe malul lacului, de asemenea un loc de promenada ideal pentru o duminica seara, dar si de facut gratare si picnic, pentru ca este amenajat pentru asta si nu risti sa iei amenda.

picnic

Apoi am mai mers cativa pasi si am dat de restaurantul recomandat de un localnic: Traditional, La Rosu sau Rustic, cam asa ii ziceau oamenii. Eu, din unghiul in care am intrat, am vazut ca e hotel, dar nu si numele. Insa e o cladire… rosie, asa ca nu poate fi confundata.

Ei bine, aici iti sare in ochi imediat o curte foarte-foarte frumos amenajata, cu o cascada mica, avand vegetatie si podete. Ca sa prinzi o masa in zona asta cred ca trebuie sa faci rezervare serioasa.

curte

Prin meniul destul de stufos cu multe feluri de carnuri, am intrezarit niste ciupercute la jar si ardei copt, cu mujdei si cu o foccacia tot cu usturoi. Si, neaparat, muuulta limonada.

ciuperci la jar

Pentru mine, ciupercile au fost perfecte, daca iti doresti insa carne, ai de unde alege; mi-a atras atentia un scris de mana peste meniul dactilografiat, cu muschi de vita Argentina, 34 lei/100 g. Sau frigaruia bucatarului, din piept de pui, legume, costita afumata si rondele de slanina picanta. Ma rog, omnivorii au inteles ideea.

Si ce credeti ca am patit la restaurant? Am primit si cateva bucati cam arse de foccacia, dar ne-am ganidit sa le valorificam. Am incercat sa dam arsura la o parte, dar cand a vazut doamna care ne servea ce faceam noi, ne-a adus un cosulet nou cu foccacia (bineinteles, nepus la plata). Cred ca as fi mancat doar foccacia, atat de mult imi place.

lipii

Ce mai are restaurantul asta deosebit? Propriul lac, pe care se plimba o lebada alba si una neagra, peste care trece un pod ce duce la o mica insula, „a dorintelor” (si aici,un obicei pe care l-am intalnit in mai multe locuri: inchizi un lacat pe grilaj, iti pui o dorinta cu persoana iubita si arunci cheia lacatului in lac). Pe mal, m-am intalnit cu niste gaste si rate grasane, bonus niste porumbei infoiati.

lebede

In concluzie, nu am avut timp sa ma plictisesc in Alexandria, mancare buna am gasit, locuri de joaca si de promenada, asemenea. Asa ca, daca aveti drum pe acolo, bucurati-va de padurea Vedea si nu regretati ca drumurile v-au dus si pe aici.

asigurari calatorii 2

Author: Elena Ceciu, Food Psychology Coach

Share This Post On
468 ad

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

logo mananc-inteligent

Daca iti plac vestile bune si noutatile

Buna! Sunt Elena Ceciu, Coach in Psihologia Comportamentului Alimentar. 

Inscrie-te la Newsletter pentru a primi idei de retete si informatii de ultima ora din psihologie si nutritie.
Pentru inceput, vreau sa iti ofer gratuit un indrumar pentru schimbare, in format PDF. 

Unde sa iti trimit indrumarul?

 

Iti multumesc pentru inscriere!